Un colț de rai

Cu cât sunt mai departe de natură, cu atât mintea mea se agită, corpul începe să mă doară și sufletul se întristează.

Cu cât stau mai aproape de natură, cu atât mintea mea tace, corpul se energizează și sufletul zâmbește.

M-am născut la oraș, am copilărit la oraș, am făcut facultatea în alt oraș și acum locuiesc tot la … oraș. De când mă știu, eu locuiesc la bloc, în oraș.

Părinții mei au copilărit la curte și s-au mutat la oraș când au început facultatea. Bunicii au dispărut prea devreme așa că vacanțele mi le petreceam pe lângă bloc, cu mici excepții când mergeam la munte la mătușa mea sau la mare.

Pentru mine a trăi la oraș era ceva firesc. Mă surprindeau oamenii care doreau să se mute la țară, la casă, într-o curte cu multe insecte și plante care zgârie, irită sau urzică.

După ce corpul meu nu a mai putut să facă ce își dorea mintea, după mulți ani de căutări și lucru cu mine, am descoperit cât de vindecătoare este pentru mine conexiunea cu natura.

În oraș depun eforturi să îmi liniștesc mintea, în natură ea tace instant.

În oraș obosesc ușor, în natură mă încarc cu energie.

În oraș adorm greu, în natură adorm repede.

În oraș zâmbesc puțin, în natură zâmbesc mult.

În oraș mă afectează poluarea, zgomotul, stresul, radiațiile electromagnetice.

În natură mă vindecă aerul curat, apa de izvor și fructele de pădure, cântecele păsărilor și susurul apei, priveliștile frumoase, plantele medicinale și multe altele.

Îmi este atât de clar acum că a sosit momentul să îmi găsesc și eu un colț de rai cu parfum de iarbă înflorită, zumzăit de insecte, cu apusuri și răsărituri de soare, cu nori pufoși și curcubee, înconjurat de dealuri împădurite și fânețe!

Tu ai un colț de rai unde te încarci cu energie?

(În poză mă plimb pe superbele dealurile din Vama Buzăului.)